Aşa spune un vechi proverb românesc care mi-a trecut prin minte săptămâna trecută, imediat după ce am citit că Preşedintele Băsescu a cerut Guvernului să termine cu excepţiile din legislaţia fiscală. Rămâne de văzut care va fi rezultatul cererii Preşedintelui, dar, cum speranţa moare ultima, nu putem decât să sperăm că nu va rămâne fără rezultate.

Nu pot să-mi reprim însă un gust amar când mă gândesc că, la sfârşitul lui 2004, când ajutam la scrierea unei cât mai bune legi de introducere a cotei unice, am încercat să fac acelaşi lucru cu cel solicitat acum de Preşedinte: să lărgim baza de impozitare, să eliminăm excepţiile, cotele reduse şi altele asemenea, pentru a asigura sustenabilitatea reformei fiscale care tocmai începuse. Din păcate, unii şi-au adus aminte că au investiţii personale pe bursă, alţii că au investiţii în terenuri, iar alţii că au microîntreprinderi, deci reforma s-a oprit înainte să înceapă, iar cota unică a rămas la stadiul de cotă mioritică…

Ce poate să însemne cererea Preşedintelui? Eu unul, cu optimismul propriu şi personal, de care nu vreau să mă vindec, sper că nu s-a referit la taxarea precupeţilor din pieţe, ci la rezolvarea marilor probleme din fiscalitatea românească. Mă refer în special la modul de calcul al contribuţiilor sociale şi al impozitului pe venit, la impozitarea tranzacţiilor imobiliare (încă neclară), dar şi la eliminarea discrepanţelor uriaşe din modul de calcul al impozitului pe clădiri. România are nevoie, mai mult ca niciodată, de o legislaţie fiscală clară, coerentă, care să încurajeze munca şi valoarea adăugată, şi nu speculaţiile. Poate o vom avea înainte ca situaţia să devină incontrolabilă, aşa cum a devenit  în Grecia.

În plus, România mai are nevoie ca de aer de o administraţie fiscală mult mai eficientă în lupta cu evaziunea fiscală. Nu este admisibil ca, într-o ţară civilizată, contribuabilii să ajungă a plăti campanii publicitare prin care să atragă atenţia că evaziunea este prea mare. Mă refer, în mod evident, la celebra deja campanie care face referire la miliardul de euro furat din acciza la tutun. O să ajungem să vedem şi panouri care să ne spună de miliardele furate din acciza la petrol sau din TVA la produse alimentare? Probabil că da, pentru că evaziunea şi contrabanda au ajuns la nişte valori absolut incredibile pentru un stat membru UE!

Trebuie să înţelegem cu toţii că excepţiile din legislaţia fiscală, combinate cu o evaziune deja endemică, nu fac decât să adâncească atât criza economică, dar şi pe cea morală prin care trece România! Acestea sunt un cancer care trebuie eradicat. Vrea Preşedintele să o facă? Dacă da, sunt sigur că poate conta pe sprijin foarte calificat!

Gabriel Biriş

Avocat